Suntem oameni, nu suntem nemuritori... Suntem fiinte atat de fragile...
Uneori soarta este in "mainile" noastre.
Alteori destinul isi spune cuvantul...
Cate un virus precum sars-cov-2 extins la nivel mondial creand pandemie ne pune la incercare cele mai profunde emotii, valori, gandiri limitative.
Oare cum a fost cand s-a creat primul vaccin? A fost mai mult speranta, sau mai mult indoiala, neincredere si teorii conspirationiste?
Una din cele mai mari catastrofe ale umanitatii: variola: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Variol%C4%83
Scurta trecere in revista a istoriei vaccinurilor:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/istoria-vaccinului-cati-ani-au-trecut-de-la-aparitia-primului-vaccin-si-cat-de-greu-este-eradicata-neincrederea-1414373
Nu m-am dus prima sa ma vaccinez, si cu siguranta nu sunt nici ultima.
M-am saturat de atatea masti, restrictii, temeri si frica in interactiunea cu oamenii!
Ma ingrozeste imaginea oamenilor din spitale in paturi improvizate pe holuri pentru ca nu mai sunt locuri.
Ma infioara rugamintile oamenilor aproape in genunchi catre medici, sa li se administreze vaccinul cand sunt la ultimele rasuflari, pentru ca plamanii pur si simplu nu isi mai pot desfasura functia pentru care exista.
Imi doresc ca tinerele generatii, prin copiii de azi, sa fie increzatori in relatii sociale sanatoase, nu sa fie cu frica de cel de langa el, ca poate ii transmite virusuri mortale.
Imi doresc pentru copiii mei sa vada zi de zi, cat mai curand, expresia fetei oamenilor din jur, zambete, bucurie.
Imi doresc baietelul meu sa poata da noroc cu prietenii si membrii familiei fara ca instinctiv in mintea lui sa fie PERICOLUL de a fi transmisi microbi.
Visez la ziua in care noi oamenii ne vom bucura din nou de imbratisari, zambete, petreceri impreuna!
Sa fim impacati cu deciziile pe care le luam, indiferent care sunt acestea!